Nu pot…

Exprima ce am simtit aseara cand am citit stirea… Doar ce ramane:

Sper ca si acolo unde e acum poate crea… si cineva se bucura de rezultate.

Hmm, dor…

Cei trei fani ai acestui blog s-au plans de inactivitatea din ultima perioada… Asa ca as vrea sa le cer scuze si sa ii rog sa nu se ingrijoreze. Nu am lipsit nemotivat, chiar daca a fost o absenta cam lunga. Deocamdata nu pot sa divulg nimic, poate de saptamana viitoare, cu putin noroc, ma pot lauda cu ultimul meu proiect.

Dar nu doar acest proiect mi-a rapit din timpul destinat acestui jurnal al obsesiilor mele din lumea modei, ci si o foarte scurta si condensata excursie la Istanbul… Tot ce pot spune este WOW!!! Pare un loc ireal, si este extrem de frumos sa il vizitezi singur, fara harta sau planuri anume, doar sa iei strazile la picior si sa te trezesti in fata marii… (Multa vreme am trait si eu cu prejudecata legata de “turcisme” si nu am avut niciodata dorinta de a vizita Istanbulul… Dar acum… Cu prima ocazie sunt acolo. Un bonus: Topshop, in care nu m-am putut abtine sa nu intru si sa ies cu ceva :p).

Dar sa revenim… Azi, avand in vedere cum se prezinta vremea din ultima perioada am cautat haine groase. Pulovere mari si pufoase, fulare interminabile si incaltarri calduroase… Mi-au ramas pe suflet doua combinatii vazute pe www.shopbop.com

Si sa nu neglijam pantofii

De vreo saptamana ma obsedeaza McQueen si Valentino:
.

Un contrast superb intre delicatetea ireala a dantelei si densitatea incredibila a metalului… Trebuie sa recunosc, ador pantofii pentru starile contradictorii pe care le pot crea…

In seara asta mare bal…

In concediul din aceasta vara am incercat sa dibuiesc din goana masinii sau prin sate bine ascunse conacele boieresti… Sau a castelele. Chiar era sa facem turul unui spital de nebuni . Cand eram mica, in oraselul bunicilor mei exista un astfel de conac denumit de localnici “Castel” ce apartinuse unui conte (grof) din perioada stapanirii austro-ungare a Transilvaniei. In zilele frumoase de primavara organizam mici excursii pana acolo cu gradinita (pentru ca scoala am facut-o in Bucuresti) si ne jucam printre copacii din livada aflata in imediata vecinatate a ruinelor. Copiii mai mari ne infricosau cu povesti despre fantome si scheleti ce pazeau zidurile si portiunile de acoperis ramase in urma timpului.

Din livada pana la intrarea odinioara maiestuoasa a cladirii exista pe atunci

Necunoscut…

Asa cum am promis, pantofii zilei…

Nu tocmai pantofi, ci o pereche de ghete decupate de la Alexander McQueen… In forma de jacheta de motociclist… Divagam destul de tare de la ideea de pantofi (de la ghete la decupaje, trecand prin vestimentatia partii superioare a corpului si nicidecum a picioarelor, jacheta de piele)…